Text integral în Romania libera
Anul trecut, în octombrie, o doamnă angajată în cadrul Ministerului de Externe, unde servea interesele coaliţiei Grivco, s-a gândit să organizeze o excursie jurnalistică pentru reprezentanţii a trei mari gazete germane, pentru a le oferi acestora posibilitatea să ia contact direct cu realitatea politică românească. În mod absolut inexplicabil, pe tot parcursul sejurului, cei trei nemţi au fost duşi frumos pe la partide, ONG-uri şi „intelectuali publici'' care aveau o stranie trăsătură comună: îl detestau cu toţii pe Băsescu şi susţineau cu toţii „proiectul Iohannis''. Abia în ultima seară a şederii lor la Bucureşti şi la insistenţele unuia dintre nemţi, partea română le-a organizat o întâlnire cu Valeriu Stoica şi cu câţiva jurnalişti din aria nemogulizată.
Scopul demersului era transparent. Băieţii au încercat să-i manipuleze pe nemţi pentru a le vinde iluzia că toată lumea bună a României sprijină proiectul Iohannis, la fel cum încercau comuniştii să manipuleze presa occidentală, pe vremea lui Ceauşescu, că întreaga naţiune e devotată trup şi suflet Partidului şi iubitului conducător. Nemţi ei, neamţ Iohannis, poate mergea... În cele din urmă, n-a mers, dar asta nu înseamnă că procedeul a fost abandonat.
Acum se întâmplă din nou. Mai întâi, corespondenta Associated Press la Bucureşti a dat lumii de veste că, în Strategia Naţională de Apărare, Băsescu a trecut media printre ameninţările la adresa securităţii naţionale, alături de terorism, corupţie şi crimă organizată. Las' că sunt capitole diferite din Strategie sau că se vorbeşte de „ameninţări'' şi „vulnerabilităţi'', dar nici măcar nu se vorbeşte de „media'' în general, ci de „campaniile de presă comandate''. Deci nu era limuzină, era bicicletă, şi nu i s-a dat, i s-a luat, dar aşa-i când faci ştiri cum îţi şopteşte Cozmin Guşă.
În episodul 2, postul TV France 24 face un reportaj în care afirmaţia „presa este considerată ameninţare'' devine un adevăr care nu mai trebuie pus la îndoială. De aici rezultă „natural'' că, în România, „libertatea de exprimare este restricţionată într-un mod care aminteşte de perioada comunistă''. Băsescu însuşi, „în loc să lupte cu corupţia, preferă un inamic mai vulnerabil'' (ăsta fiind presa), ceea ce pare
să susţină temerea că „România e pe cale să alunece în dictatura'' băsesciană.(...)
Episodul 3 vine din Germania, unde Der Spiegel a scris acum două zile că, vorba lui Traian Ungureanu, Băsescu face trafic cu moldoveni, cărora le dă paşapoarte româneşti şi îi bagă pe uşa din dos în UE. Fără să întrebe Bruxelles-ul, Parisul sau Berlinul, Băsescu extinde de capul lui Uniunea când aceasta a obosit să se mai extindă. Ar fi de dorit, aşadar, revenirea la putere a comuniştilor lui Voronin, că ăia măcar închid graniţa cu România. De ce face Băsescu treaba asta? Pentru că vrea să îşi înmulţească numărul de „supuşi'' şi pentru că „visează la România Mare''.(...)
Importante nu sunt faptele, ci mesajul: spre deosebire de Putin, care e băiat bun şi un „democrat desăvârşit'' care a mutilat Georgia pentru a-şi apăra cetăţenii ameninţaţi de sângerosul Saakaşvili, „Băsescu este un dictator care striveşte presa liberă şi vrea să revizuiască graniţele Europei''. Deci, jos cu el! Acum, c-o fi prin suspendare, cum salivează Crin Antonescu, sau prin revoltă populară, cum îşi doreşte micul Che Guevara, puţin importă! Europenii trebuie să înţeleagă că li se face un mare serviciu. Ei bine, nu li se face. Cineva încearcă să manipuleze centrele de putere europene şi să facă digerabil un eventual act de forţă nedemocratic prezentându-l ca pe un gest de salvare a democraţiei.