Pe Olavo de Carvalho l-am cunoscut in anii '90, când a petrecut cateva luni in Romania, la adapost amenintarile cu moartea proferate de revolutionarii marxisti brazilieni. L-am descoperit ca fiind si un bun cunoscator al culturii române, cititor în limba româna al lui Lucian Blaga si Petre Tutea.
Prin conferintele sale, prin articolele de opinie aparute în diverse publicatii braziliene (cele mai multe i-au inchis portile, cedând astfel santajului stângii), Olavo de Carvalho a expus subversiunea internationalist-comunista din America Latina si a explicat originile intelectuale si unitatea miscarilor revolutionare, dincolo de aparenta diferentelor de continut doctrinar ale acestora.
A fost nevoit sa se stabileasca in Statele Unite, continuand sa scrie si sa educe, fara a capitula in fata amenintarilor. Nici nu ar fi avut cum. Doar site-ul sau, www.olavodecarvalho.org, are ca motto "Sapientiam autem non vincit malitia" ("Rautatea nu poate sa învinga intelpciunea") din Cartea întelepciunii lui Solomon, 7,29-30:
"Dacă o pui alături cu lumina, înţelepciunea o întrece. Fiindcă după lumină urmează noaptea, pe când înţelepciunea rămâne nebiruită în faţa răutăţii."
***
Fundatia Ioan Barbus a tradus câteva texte ale lui Olavo de Carvalho.
O conferinta despre Perversiunile definitorii ale mentalitatii revolutionare care poate fi urmarita si in format video.
Doua articole de opinie privind aceeasi tema, a unitatii miscarilor revolutionare: Inamicul e unul singur si Prostie criminala.
Doua articole de opinie care argumenteaza optiunea pentru conservatorism: De ce nu sunt liberal si Ratusca cea urâta.
***
De ce nu sunt liberal (Olavo de Carvalho, Jornal do Brasil, 8 martie 2007)
Conservatorismul este arta de a extinde şi întări aplicarea principiilor morale şi umanitare tradiţionale prin intermediul resurselor formidabile create de economia de piaţă. Liberalismul este decizia fermă de a supune totul criteriilor pieţei, inclusiv valorile morale şi umanitare. Conservatorismul este civilizaţia iudeo-creştină ridicată la puterea marii economii capitaliste consolidate în Stat de drept. Liberalismul este un moment al procesului revoluţionar care, prin capitalism, sfârşeşte prin a dizolva în piaţă moştenirea iudeo-creştină şi Statul de drept.
Ratusca cea urâta (Olavo de Carvalho, Diário do Comércio, 19 martie 2007)
Care sunt “principiile liberalismului”? Care sunt criteriile maxime şi comune la care liberalii, încercând să-şi împace divergenţele interne, apelează ca la principii supreme care trebuie să fundameteze judecăţi unanime şi să restaureze unitatea de ansamblu? Sunt două: libertatea şi proprietatea privată.
Dar acestea nu sunt nicidecum principii. Sunt reguli operaţionale. Când un liberal spune: “libertatea unuia se termină acolo unde începe cea a celuilalt”, el recunoaşte exact aceasta. Şi acelaşi lucru se aplică proprietăţii: terenul lui Stan Păpuşă se termină unde începe cel al lui Păpuşă Stan. Nici legea proprietăţii, nici cea a libertăţii nu pot să se extindă la infinit fără să se nege pe ele însele. (...)
Economia de piaţă, ca şi liberalismul în sine, este o schemă formală, un sistem de reguli operaţionale care poate să fie pus în slujba unor principii şi valori sau, uzurpându-le locul, poate să le corodeze şi să le dizolve.
Prostie criminală (Olavo de Carvalho, Diário do Comércio, 26 februarie 2007)
De mult timp tot afirm că amestecul străin în America Latină nu are nimic de-a face cu vechiul şi bunul “imperialism iancheu”; că există un imperialism nou şi mai formidabil în acţiune în lume; că el plănuieşte nici mai mult nici mai puţin decât să domine specia umană întreagă prin intermediul unui guvern global care să fie instaurat de ONU în termenul minim de un deceniu; că el este în mod deschis antiamerican, având între obiectivele sale disoluţia SUA ca naţiune independentă şi supunerea sa faţă de o administraţie internaţională; că el sprijină şi finanţează stânga din Lumea a Treia, mai ales din America Latină, în care vede instrumentul primordial pentru a se realiza, pe acest continent, una dintre integrările regionale calculate pentru a culmina în integrarea politico-administrativă a planetei. (...)
Mulţi, sub pretext de “naţionalism”, continuă să-şi întoarcă artileria împotriva SUA, fără să înţeleagă – sau fără să vrea să înţeleagă- că slăbirea naţiunii americane este de interes maxim pentru proiectul globalist, că, pentru pretendenţii la guvernarea lumii, dacă nu distrug suveranitatea celei mai puternice ţări, ar fi inutil să o elimine pe cea a celor mai slabi.
Inamicul e unul singur (Olavo de Carvalho, Diário do Comércio, 8 ianuarie 2007)
Tot ceea ce Karl Marx a ajuns să gândească şi să spună, deja există în doctrinele ereziarhilor mesianici încă din secolul XIV. Totul: luptă de clasă, revoluţia, socializarea mijloacelor de producţie, dictatura proletariatului, misiunea avangardei revoluţionare. Până şi ideile lui Lenin şi Gramsci sunt acolo în mod limpede anticipate.
John Knox, Jan Huss, Thomas Münzer şi alţi “profeţi” de la originile modernităţii nu sunt numai precursori ai mişcării revoluţionare mondiale: sunt creatorii ei. (...)
Ideea centrală a revoluţiei mesianice se poate rezuma în patru puncte:
(I) omenirea pacătoasă nu va fi mântuită de Domnul Nostru Isus Hristos, ci de ea însăşi:
(II) metoda pentru a dobândi mântuirea constă în a ucide sau cel puţin a-i subjuga pe toţi cei răi, adică, pe cei bogaţi;
(III) cei săraci sunt nevinovaţi şi puri, dar nu îşi înţeleg locul în proiectul mântuirii şi de aceea trebuie să se aşeze sub ordinele unei elite conducătoare, “sfinţii”;
(IV) masacrul mântuitor va genera nu numai o mai bună împărţire a bogăţiilor, ci şi eliminarea răului şi a păcatului, ivirea unei noi umanităţi.
Perversiunile definitorii ale mentalitatii revolutionare (Olavo de Carvalho, conferinta)
Miscarea revolutionara se naste cand oamenii revoltati impotriva coruptiei, pacatului, etc., se hotarasc sa ia in propriile maini atributiile lui Hristos. Cu alte cuvinte l-au concediat pe Hristos: “Hristos nu trebuie sa se intoarca pentru a conduce Judecata de Apoi pentru ca vom face noi asta chiar acum.” Acest lucru inseamna ca miscarea revolutionara este o erezie pornita din sanul crestinismului si nimic altceva. (...)
Revolutie inseamna exact o schimbare totala, o inversiune completa. Asadar inversiunea perceptiei lumii este baza miscarii revolutionare in toate versiunile ei.
Chiar din aceasta cauza miscarea revolutionara a fost capabila sa inunde universul cu o epidemie de minciuna psihotica de-a lungul timpului, mai presus de tot ceea ce mincinosii, din trecut si din prezent, vor fi vreodata capabili sa realizeze.
Nimic nu poate opri un revolutionar in impulsul lui de a rasturna realitatea perceputa, de a spune lucrurile exact contrar felului in care s-au petrecut de fapt. (...)
Si negarea structurii realitatii ar fi un act superior creatiei realitatii. Este faimosul “Nu” spus de Diavol. “Nu accept realitatea asa cum este. Nu ca nu accept aceasta organizare sociala sau aceasta situatie specifica. Nu! Nu accept realitatea! Nu accept existenta.”
Imediat ce cineva spune acest lucru devine imbibat cu un sentiment de maretie, de inaltare care este cu adevarat diabolic.